
Ce ne spunea Președintele Klaus Werner Iohannis, flax, relaxat și zeflemitor pe 27 februarie și ce ne-a spus pătruns, grav, apăsat, imperativ și răspicat, pe 19 martie…
Ce ne spunea pe 27 februarie:
”A venit vremea să demitizăm puțin boala, nu există niciun motiv real de panică, infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală…”
Ce ne spunea pe 19 martie:
”Iohannis: Situaţia e gravă. Românii să nu vină acasă de sărbători. Vor ajunge în izolare. E trist, dar trebuie să fim sinceri. Vom avea mai multe cazuri
Suntem într-o situaţie destul de complicată. Din acest motiv, am decis şi am decretat starea de urgenţă în întreaga ţară pentru o perioadă de 30 de zile. Autorităţile centrale au început imediat să lucreze foarte intens, la maxim. Aţi văzut că am avut alaltăieri deja o videoconferinţă foarte importantă şi foarte bună cu membrii Guvernului, care sunt foarte implicaţi în măsurile pe care le-am decretat. Ieri Guvernul a luat măsuri foarte importante, şi economice, şi de protecţie socială, pentru a veni în sprijinul în primul rând al românilor, dar şi în sprijinul firmelor din România.
Iar astăzi, iată, v-am convocat la această întrevedere, fiindcă dumneavoastră, prefecţii, conducătorii de direcţii judeţene, sunteţi, dacă pot să mă exprim aşa, armata noastră din teritoriu, care trebuie să funcţioneze perfect, pentru a face ca această stare de urgenţă să funcţioneze foarte bine. Starea de urgenţă a fost decretată pentru a proteja românii de răspândirea acestei boli, de răspândirea infecţiilor cu coronavirus, dar, în acelaşi timp, starea de urgenţă a fost decretată pentru a permite măsuri administrative, măsuri guvernamentale, măsuri chiar legislative care fac posibilă îngrădirea, încetinirea răspândirii acestei boli şi, în acelaşi timp, permit prezervarea vieţii economice în România.”
