
După ce ieri părea că președintele Klaus Iohannis are un discurs cât de cât uman, echilibrat și împăciuitor pentru clasa politică și pentru români, azi s-a sucit și revine la vechile atacuri la ”greaua moștenire” și periatul neproductiv la propriul guvern.
Face apel la unitate și depolitizare tocmai pentru că are din nou nevoie de majoritatea din Parlament ca să le treacă legea Carantinării și Izolării în forma actuală, indiferent dacă e Constituțională sau nu, abuzivă sau nu!
”Pandemia Covid-19 a generat o criză la nivel mondial. Ne aflăm astăzi la aproape jumătate de an de la momentul în care OMS recunoștea riscurile majore. Noul coronavirus a schimbat radical viețlie tuturor. Realitatea din toate țările afectate ne arată fără echivorc că pericolul unei răspândiri de coronavirus a fost prevenită doar prin măsuri ferme”
Conform legii, informarea privind starea de urgență instituită prin cele două decrete, semante pe 16 martieș i respectiv 14 aprilie. Documentul prezintă în mod sintetic și transparent acțiunile si inițiativele pe care le-am avut pe perioada stării de urgență pentru a atinge obiectivele prioritare urmărite, protejarea sănătății cetățenilor, limitarea efectelor pandemiei, relansarea economiei.
Realitatea din toate țările afectate ne arată acum, fără echivoc, că pericolul unei răspândiri masive a virusului, care să nu poată fi ținută total sub control, a putut fi evitat doar prin adoptarea de măsuri ferme. România a acționat la timp și eficient. În data de 16 martie am semnat decretul privind instituirea stării de urgență în urma evaluării situației epidemiologice naționale și internaționale, a discuțiilor din CSAT, a consultării membrilor Guvernului.
De asemenea, în evaluarea situației și aprecierea necesității instituirii stării de urgență am luat în considerare una dintre caracteristicile esențiale care diferențează România de celelalte state europene, și anume existența celei mai mari diaspore din Europa. Revenirea românilor din diaspora a reprezentat una dintre cele mai mari provocări pentru autoritățile române și un argument pentru instituirea stării de urgență.
Evoluția situației epidemiologice la nivel național a condus la evidențierea unor carențe majore în cele mai importante sisteme ale statului, în special în cel medical. (…) Mai mult, pandemia a scos la iveală o serie de fragilități sistemice, precum o economie națională puternic dezechilibrată, lipsa investițiilor publice, productivitate scăzută și o capacitate administrativă redusă.
România a gestionat eficient această criză sanitară în timpul stării de urgență.
În viața unui Stat există situații excepționale care impun măsuri excepționale. Fără îndoială, starea de urgență a fost constituită pentru a răspunde prompt unui pericol iminent asupra populației.”
