Ipocrizie, din nou ipocrizie, cum altfel?! Ipocrizie și dublă măsură. O parte a presei ”libere”, televiziunile, deontologii, societatea civilă, ”ONEGE-urile”, Ulea Spătaru…toți de-a rândul, s-au inflamat. Cum adică ”Golaniadă” Cum să spună așa ceva Tăriceanu, cum să instige la revoltă, la ”Golaniadă”? Păi se poate, acum avem nevoie de liniște, de stabilitate, de unitate, de front comun împotriva ”bolii”. Cum să instige Tăriceanu oamenii să iasă în stradă, doar sunt ”ăștia” buni la guvernare, nu mai sunt ăialalți ciumații și cu bube în cap. Acum sunt ăștia meseriașii, profesioniștii, ia uite cum ”duduie economia”, ia uite cum curge laptele și mierea! Ce golaniadă? Acum suntem pe civilizație, pe o ”țară ca afară”, pe progres(ism), e bine, e ”de dreapta”.
Instigările și chemările în stradă la revoltă, la nesupunere civică, la proteste, la agresiuni și la haos, la ”opinie politică” erau bune doar atunci când erau făcute de Iohannis, de la cel mai înalt pupitru al țării cel prezidențial, și chiar și din stradă, erau bune doar când veneau de la ”românii lui”, erau bune doar când veneau de la partidele din opoziție, de la PNL și de la USR-PLUS, de la Orban, de la Barna, de la Cioloș, erau bune doar când veneau de la hashtag și doar împotriva ”ciumei roșii”, doamne ferește să ai altă opinie că e jale mare!
Doar el hashtagul avea monopol pe shaming, pe isterii, pe violențe, pe borduri, pe ”next level”, pe ”să dăm foc la țară”, ”să dăm foc la palatul Victoria”, la sedii de partid indezirabile, doar el hashtagul avea monopol pe nenorociri și instigări cu agendă bine conturată.
Dar ce a declarat totuși Călin Popescu Tăriceanu pe pagina de facebook:
”Fenomenul Piața Universității a fost actul de naștere al societății civile românești! Un certificat de naștere semnat cu sângele celor care, exact acum 30 de ani, erau vânați pe străzile Bucureștiului de către mineri.
Am petrecut multe zile atunci și în Piață, dar și în sediul PNL de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, aflat la doar câțiva metri de Piața Universității. Am fost unul dintre cei care au încercat să mai recupereze ceva din calculatoarele și imprimantele pe care minerii cu epoleți pe dedesubt le-au făcut bucăți, bănuindu-le că sunt tiparnițe de dolari. La câteva sute de metri, colegii de la PNȚCD încercau să-și pună în ordine sediul devastat de către aceiași actori în căutare de droguri, cum spuneau oficioasele partidului de la putere.
”Golaniada” a fost concluzia de care era nevoie ca să putem spune că Revoluția din Decembrie nu a fost o doar o revoltă anti-ceaușistă, ci o rupere de trecutul comunist și o reîntoarcere cu fața spre Vest.
”Golaniada” nu a murit în zilele sângeroase din 13-15 iunie. Ea a continuat în sufletele a milioane de români care voiau să fie cu adevărat liberi și a fost fundamentul primei schimbări democratice de putere din România, cea din 1996.
Au trecut 30 de ani de la acele zile eroice, iar datoria noastră este să nu uităm niciun moment ce s-a întâmplat atunci, să nu uităm pentru ce am ieșit în stradă și pentru ce am luptat. Am făcut-o pentru democrație, pentru drepturile și libertățile noastre, pentru ca noi și copiii noștri să trăim într-o lume liberă!
Azi, la 30 de ani de la acele zile, e nevoie ca o nouă ”Golaniadă” să înceapă în toată România. „Golaniadă” care să pună capăt călcării în picioare a drepturilor și libertăților noastre; să pună capăt manipulării la care suntem supuși și mai ales să apere democrația, cea care din nou este în pericol. Pentru că ce se întâmplă la umbra luptei cu coronavirusul, nu este o luptă pentru sănătate, ci pretextul pentru un Președinte și Guvernul Său să mai strângă puțin șurubul și să îndese și mai adânc călușul în gura democrației.
Azi trebuie să ne reamintim, noi, cei care am fost prezenți în stradă în 1990, și să le spunem celor mai tineri, pentru ce am luptat atunci și să nu acceptăm din partea nimănui să încerce să ne tragă înapoi de la idealurile și principiile pentru care ”Golaniada” a existat.
Să nu uităm!”
