Pentru că revoltător, inuman și inchizitor, da pentru o justiție corectă, obiectivă și nepărtinitoare, pentru dreptul la sănătate, viață și demnitate, nu abuzurilor din justiție și sistemul penitenciar, nu încălcării a drepturilor civile și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor…!
”Libertate pentru sănătate, sănătate nu anticipate, dreptate nu crimă, justiție nu umilință, asta nu e România normală” au scandat Joi cei aflați în stradă în Baia Mare…!
Azi, în centrul Municipiului Baia Mare oamenii revoltați și intrigați de tratamentul inuman la care a fost supus fostul ministru al sănătății, au ieșit în stradă într-o acțiune de susținere a Sorinei Pintea. Printre aceștia se află și angajați ai Spitalului Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare, unde Pintea a fost directoare, precum și soțul și fiul fostului ministru, alături de câțiva jurnaliști.
”Trebuie să ne rugăm pentru ea, trebuie să ne luptăm…”, a spus Ionuț Pintea, fiul fostului ministru.
Soțul Sorinei Pintea a refuzat să facă declarații, spunând că a emis un comunicat de presă în care își strigă disperarea!
Redăm integral scrisoarea lui Ovidiu Goga, care poartă titlul:
”Scrisoare despre Sorina Pintea, soția mea, către ORICINE”.
”Astăzi, 5 februarie 2020
Începând cu 28 februarie 2020, ziua în care Sorina m-a sunat și mi-a sus că DNA este la ea în birou, viața ei s-a schimbat radical. Pe parte judiciară, desigur că se vor administra probe și se vor aduce argumente de ambele părți, după care instanța se va pronunța, iar viața personală și profesională sperăm să se refacă la un nivel cât mai decent curând.
Însă în rău s-a schimbat dramatic viața din punctul de vedere al sănătății ei. Sper și rog pe ORICINE! să nu fie o schimbare ireversibilă sau mortală, cum am auzit un jurnalist spunând că ar merita.
Sorina poate păți oricând — dacă reapar sau se intensifică cauzele ce au declanșat dermatomiozita — ceva ireversibil atât din cauza bolii în sine, cât și din cauza creșterii dozelor în tratament (scăderea puternică a capacității de a respira, afectarea inimii până la imposibilitatea de a mai susține circulația sângelui, infecții generalizate pe fond de imunitate minimă, ajungerea în scaun cu rotile din cauza necrozei mușchilor, imposibilitatea de a se mai hrăni independentă din cauza necrozei esofagului, diabet sever etc. și, deces).
O doamnă profesor de la Spitalul Colentina a spus că a avut în toată cariera ei 5 pacienți cu dermatomiozită, din care 2 au murit … Nu au murit imediat de la diagnosticare. S-au chinuit, s-au tratat, și-am mai revenit, dar, până la urmă … Și câți medici au expertiză pe o boală care afectează 10 oameni dintr-un milion?! Nu e ca un infarct sau cancer în stadiu terminal în care mori subit sau mai ai x luni de trăit. Nu. Dacă nu funcționează tratamentul sau nu îl adaptezi urgent la deteriorări ale situației tale, te stingi pe picioare treptat, până ajungi paralizat, hrănit prin tub și intubat pentru respirație. Asta se poate întâmpla și în 2 – 3 ani.
Firește că nu orice medic și, cu atât mai puțin un procuror, un judecător sau un polițist pot observa asta sau își pot da seama că ai început ușor-ușor să aluneci pe panta fără de întoarcere. Sorina poate muri acasă, după ce iese din arestul preventiv, înainte să se pronunțe instanța și nimeni nu va fi vinovat, pentru că nimeni nu va știi (eu voi ști!!! și ea va șt!!!, dar ce folos?!) recăderea în boală a început în 28 februarie 2020 și neintervenția prin internare și suport atent, permanent și înalt calificat în zilele imediat următoare sunt cauza morții ei. Sau, doar a unei chinuite vieți în scaun cu rotile cu respirația pe sfert din cât ar trebui, viață care oricum nu durează cât a unui om sănătos.”
