Nu am crezut că voi apuca astfel de vremuri, credeam cumva în naivitatea mea, că odată cu dispariția PDL-ului de pe scena politică, lucrurile vor căpăta o oarecare normalitate în România și în niciun caz ”Normalitatea” actualului președinte Klaus Werener Iohannis și ”Normalitatea” actualului partid aflat la guvernare, PNL vor ajunge să pută a dictatură.
Doar că ce să vezi, prin concursul direct al ex președintelui PNL, Crin Antonescu…primarul Sibiului a ajuns direct din postura de renegat al Petrovului, președinte al României, ca un ”demn” urmaș întru ticăloșie și neconstituționalitate și PDL-ul, portocalii ce au subjugat România intolerabil de mulți ani, urmau să se spele de infamul portocaliu și să renască ca demni urmași ai Brătienilor, prin vărsarea în PNL.
De atunci, aroanța, tupeul, nesimțirea, neobrăzarea, cinismul, ticăloșia și mârșăvenia ”liberalilor” a continuat să escaladeze, până în anul de grație 2020, când în campania electorală pentru locale, au atins note demente, greu de ascultat și de procesat.
PNL, încurajat de succesele repurtate prin geaca roșie și prin plăcuța suedeză de către președintele anti PSD Klaus Iohannis, a continuat să recruteze oameni conform cu propriile deziderate. Obrăznicia, tupeul, aroganța, nesimțirea, violența de limbaj, lipsa de scrupule și ticăloșia nemărginită au fost și sunt ”calități” esențiale ca să te afirmi în partidul cu siglă deturnată.
Au început cu o Hildegard Brandl, cu o Elena Vijulie , o Carmen Hărău au evoluat în tupeu și nesimțire, cu un Dan Vâlceanu, un Stamule, un Pavel Popescu și cu noul dar obraznicul Mario de Mezzo. Exemplele de obrăznicie de pedeliști vopsiți albastru gălbui în liberali ar putea continua, dar cine a urmărit scena politică în ultimii mai bine de 15 ani, știe despre ce vorbesc.
Și astfel încât, dileala și demența să fie completă pe scena politică românească și ticăloșia să prindă tonalități chiar și mai insuportante, a mai apărut și specia pluseristă, unde o Cosette Chichirău, o Cristina Prună, un Mihai Goțiu, un Stelian Ion, un Iulian Bulai, un Claudiu Năsui, un Cristian Seidler, un Cătălin Drulă, un Ionuț Moșteanu, un Vlad Voiculescu au făcut deja carieră pe naivitatea și toleranța alegătorului român.
Pe lângă ăștia enumerați, o Roberta Anastase, o Sulfina Barbu, o Boagiu, un Blaga, un Ioan Oltean, un Frunză Verde, un Oprea, un Funeriu, un Igaș, un Ariton, un Baconschi, un Tabără, un Paleologu, un Răzvan Ungureanu, un Pogea, un Videanu…și exemplele indezirabilului ar putea continua, par doar niște bieți triști față de clasa politică 2.0 cu care ne mâncăm zilele în acest trist ev.
