În ciuda situației delicate, dacă nu gravisime în care evident tindem să ne afundăm, cârcotașii de serviciu și pasionații de teorii conspiraționiste, încă perpetuează și alimentează teorii ale conspirației, care nu mai au nicio legătură cu nimic!
În acest punct, nu mai contează cum a pornit cu adevărat totul, că într-adevăr cineva, într-o piață mizerabilă din Wuhan, a pus mâna pe un liliac (inițial era șarpe), mai apoi a pus mâna la gură, sau unde o fi pus-o și aia a fost, sau…că cineva a avut pregătit virusul cu ani înainte și printr-un plan elaborat și bine pus în scenă, l-a eliberat dinadins în ideea de a profita financiar entități farmaceutice și de altă natură de pe urma asta, sau de a testa timpii de reacție, modul de mobilizare și prevenție a planetei, în vederea unui alt atac de o anvergură chiar și mai mare, chiar și mai letală, pentru că suntem prea mulți, pentru că resursele sunt pe sfărșite, pentru că modul de viață în care o parte a planetei s-a obișnuit, nu mai era sustenabil…? Putem continua, dar e mai înțelept să ne oprim aici!
Putem să trecem prin filtrul gândirii orice scenariu, filme am văzut destule, posibilitățile sunt infinite! Dar oare, la acest moment ne mai ajută cu ceva? Poate cândva, când și dacă vom trece cu bine peste toate astea, de dragul adevărului…dar chiar și așa, mă tem că vom rămâne mereu cu un mare semn de întrebare, chiar și dacă cineva ne va garanta adevărul, oare îl vom crede?!
Oricum, va trece mult timp de aici înainte până ne vom recupera, reveni, până vor trece temerile și ne vom relua fiecare locul și rolul în societate, chiar și atunci, nimic nu cred că va mai fi la fel prea curând și poate că e mai bine să fie așa, direcția în care ne îndreptam, prin gândire și prin tot ceea ce făceam, sau nu făceam, era una profund distorsionată!
Tot ceea ce contează acum e supraviețuirea, individuală și colectivă! De noi depinde cât de repede ne vom trezi, vom conștientiza, ne vom mobiliza și adapta, astfel încăt să putem face asta! E omenirea în acest moment echipată și pregătită pentru supraviețuire sau nu, sau am involuat atăt de mult în evoluția noastră, încât ne e practic imposibil! Ne vom putea rupe din rutină și din propriu ritm, ne putea opri puțin, sau vom pieri alergând?
Cred totuși că instinctul nostru de supraviețuire, chiar dacă e adânc îngropat acolo, sub straturi și ani de cocoloșeală al societății în care obișnuiam să trăim, se va trezi curând în noi și va prelua la timp controlul inconștienței noastre!