Guvernul Ludovic Orban 1 trecea de votul Parlamentului și urma să fie învestit pe data de 04 noimbrie 2019. Acesta primea 240 de voturi.
Dar totuși, cum s-a ajuns aici?!
Înainte de alegerile europarlamentare din 2019, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu încheiau un aranjament verbal, prin care Liviu Dragnea și PSD se angajau să îl susțină alături de ALDE, pe Tăriceanu la prezidențiale. Din nefericire, planul pe care aceștia îl făceau, urma să capete o altă traiectorie, una intuită și dejudecată din timp de către laboratoarele SRI SIE.
La scurt timp după ”eșecul” de la alegerile europarlamentare, Liviu Dragnea primea condamnarea care îi aducea condamnarea politică, astfel încât după ce își pierdea libertatea, pierdea și președenția partidului.
Tot la scurt timp după încarcerarea lui Liviu Dragnea, premierul Viorica Dăncilă, își asuma interimatul conducerii partidului și curând în luna iunie 2019, era aleasă președintele PSD.
Ambițiile de putere ale premierului și ale președintelui de partid Viorica Dăncilă, urmau să încalce, să nesocotească și să trădeze înțelegerea pe care Dragnea și Tăriceanu o avuseseră și să se autopropună pentru ”sfânta treime” a ambiției politice în partid și să piardă rând pe rând tot. Președinția PSD, guvernarea, candidatura la prezidențiale și toate demnitățile din partid.
Tăriceanu, văzând că a fost trădat de Dăncilă își retrăgea împreună cu ALDE susținerea pentru guvernul Dăncilă, astfel că fără susținerea ALDE și PRO România, acesta cădea în Parlament și ”guvernul meu”, guvernul Orban 1 avea linie dreaptă spre învestirea și depunerea jurământului la Cotroceni.
În acel moment, Klaus Iohannis era pregătit să o spulbere pe mult prea ambițioasa Dăncilă, la alegerile prezidențiale de la finele lui 2019.
Huvernul Orban 1: prim-ministru – Ludovic Orban, viceprim-ministru – Raluca Turcan, ministrul Finanţelor Publice – Vasile-Florin Cîţu, ministrul Afacerilor Interne – Marcel Ion Vela, ministrul Afacerilor Externe – Bogdan-Lucian Aurescu, ministrul Justiţiei – Marian Cătălin Predoiu, ministrul Apărării Naţionale – Ionel Nicolae Ciucă, ministrul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri – Virgil-Daniel Popescu, ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor – Lucian Nicolae Bode, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Nechita-Adrian Oros, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor – Costel Alexe, ministrul Lucrărilor Public Decretul privind numirea Guvernului Orban, publicat în Monitorul Oficiale, Dezvoltării şi Administraţiei – Ion Ştefan, ministrul Fondurilor Europene – Ioan Marcel Boloş, ministrul Sănătăţii – Victor Sebastian Costache, ministrul Educaţiei şi Cercetării – Cristina Monica Anisie, ministrul Culturii – Bogdan Gheorghiu, ministrul Tineretului şi Sportului – Marian Ionuţ Stroe, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale – Victoria Violeta Alexandru.
Ne putem doar întreba, ce s-ar fi întâmplat, dacă Viorica Dăncilă respecta promisiunea lui Dragnea și îl susținea în continuare pe Tăriceanu la prezidențiale. Tăriceanu nu mai devenea prin puterea lucrurilor ”Trădiceanu”, guvernul Dăncilă nu mai cădea, Iohannis nu ar mai fi intrat în campania electorală cu aroganța ”guvernului lui”, Tăriceanu intra cu susținerea PSD în turul 2, Iohannis cu un Tăriceanu contracandidat în turul 2, nu și-ar fi permis să fie misogin așa cum a fost cu Dăncilă și ar fi fost obligat să se prezinte la cel puțin o dezbatere electorală, unde cu tot cu casca STS, ar fi făcut niște greșeli care nu ar fi trecut nesancționate de către un electorat și așa, misogin.
Cu un Tăriceanu candidat din partea PSD, ALDE și Pro România, șansele ca acesta să rupă voturi bune și din partea liberalilor, ar fi fost foarte mare și probabilitatea ca acesta să câștige, la fel de consistentă. Cu un Tăriceanu contracandidat…și campania arogantă de denigrare a președintelui Iohannis, nu ar mai fi avut același fundament, aceleași baze. Odată candidatul de arătat cu degetul al ”ciumei roșii” eliminat din ecuație, toată ecuația campaniei s-ar fi schimbat. Dar nu s-a întâmplat așa, astfel încât întreg cursul politic în România, s-a schimbat chiar înainte de 4 noiembrie 2019, atunci când într-o dimineață, ”Veorica” s-a trezit și și-a spus că își dorește toată puterea. Și cine uneori își dorește totul, riscă să și piardă totul, ceea ce s-a și întâmplat.
Dar dincolo de trădările și jocurile de putere devenite acum istorie, cam ce a făcut în ultimul an, Guvernul Orban 1 și 2?! Nu a făcut nimic, cel puțin nimic bun! Încă de la audierea miniștrilor, a ieșit la suprafață mediocritatea, incompetența, analfabetismul funcțional, aroganța specifică, ticăloșia, stupiditatea, nerușinarea abjectă…și toate astea s-au răsfrânt ca un virus, chiar și mai puternic decât coronavirusul, asupra României și românilor. Căci dacă împotriva coronavirusuluui, în ultimele luni suntem obligați să purtăm mască, acolo unde mulți dintre membri cabinetului Orban nu o fac, împotriva acestui guvern nu avem ce fel de mască să purtăm. Împotriva ticăloșiei, împotriva hoției, incompetenței, împotriva trădării, împotriva nerespectării legii și a neconstituționalității, nu ai ce mască să porți. Iar masca noastră în ultimul an de guvernare liberală, a fost toleranța, nepăsarea, ipocrizia și dubla măsură.
