Nu, nu suntem buni manageri și administratori, nu ne pricepem să administrăm spitale și dacă o facem, o facem doar cu interes și sprijin politic și local, dar suntem buni, ne-am specializat în a ne ascunde neputințele, impotențele, furtișagurile, parandărăturile și cumetriile, sub preș, iar cine îndrăznește să crăntească, cine are ”impertinența” să deschidă gura, să vorbească, să își apere viața, familia, slujba, demnitatea, viitorul, este imediat redus la tăcere!
Așa se întâmplă de obicei, în organizațiile de tip mafiot, legea tăcerii, omerta, e singura lege care ține tot sistemul funcțional, îndrăznește cineva să miște în front, plătește cu capul! La noi în România, în sistemul de sănătate, în spitale, se întâmplă cam același lucru, doar că nu plătești exact cu capul, plătești cu funcția, plătești cu sănătatea și cu viața, dacă ai cruntul ghinion să te infectezi, pentru că fără echipamentele speciale, fără dotările minim necesare, riscul devine mai mult o certitudine, o chestiune de timp!
De ce se întâmplă asta? Pentru că nu au fost lăsați să se pregătească din timp? Pentru că nu au știut cum să se pregătească din timp? Pentru că nu au avut fondurile necesare? Pentru că nu au fost informați, pentru că nu le-a păsat? Indiferent că e vorba de ignoranță, prostie, influențe și camarilă politică, prost management, sau toate la un loc, lucrurile sunt grave și nu doar grave ci și penale! Ne temem, că după ce toate astea se vor așeza, când se vor așeza, într-un tărziu, iar noi ne vom regăsi cu greu, ca să ne lingem rănile și să ne plângem morții, nu va mai avea cine să ancheteze și să stabilească de ce s-a întămplat ce s-a întâmplat și să se și ia măsurile necesare, astfel încăt cei vinovați să plătească! Nu o să se întămple, se va așterne praful și se va alege praful de tot!
Dar care este motivul pentru care medicii nu au curajul să își facă vocea auzită oficial: teama de a fi concediați?!
”Asta se întâmplă la nivel județean… Conducerea spitalului vine noaptea la birou, se închide acolo… Au ajuns medicii să se ferească efectiv, că nu mai știu care cu cine să vorbească. Sunt disperați. Cer chituri de testare pe secții. Deci vă dați seama, dacă lucrurile astea nu se rezolvă cu conducerea și sunt amenințați cu posturile lor, atunci eu ce să mai zic?! La medici le e mai frică să își piardă locul de muncă decât să își piardă propria viață… Ați scris atâtea articole… nu înțeleg de ce nu ajunge în atenția națională. Văd la televizor despre spitalul din Suceava… aici, nimeni nimic? Suntem ai nimănui! Dumneavoastră măcar aveți un cuvânt de spus și puteți să le faceți auzită vocea doctorilor! Mi-aș dori din tot sufletul să se facă lumină, pentru că este vorba de sănătate publică în primul rând. Deci chiar aș vrea să văd că în afară de faptul că se minte că se primesc teste, că se primesc măști… aș vrea să le și văd la oamenii ăștia în mâini! Doamne ferește, se pot îmbolnăvi bunicii noștri, cunoscuții noștri și așa mai departe. Eu efectiv nu mă așteptam ca acum două, trei zile strigau că Aradul e oraș de tranzit. Pe bune?! Până acum nu ați știut că Aradul e oraș de tranzit?! Pentru ce să donăm? Că dacă nu ajung banii în buzunarele lor fizic, nu se face nimic în spital! Și se ascund multe chestii din spital!”. Conform Special Arad
