Actorul Alain Delon, simbol al cinematografiei franceze, a încetat din viață, duminică, la 88 de ani după o grea suferință
Actorul Alain Delon, un simbol al cinematografiei franceze, a încetat din viață duminică, la vârsta de 88 de ani. Vestea tristă a fost făcută publică de cei trei copii ai săi, potrivit L’Independant.
”Alain Fabien, Anouchka, Anthony şi (câinele său) Loubo sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viaţă în linişte în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicat.
Născut la 8 noiembrie 1935, Delon a revoluţionat cinematografia cu frumuseţea sa de înger diabolic în filmele lui Clément, Melville şi Visconti.
Un simbol al industriei cinematografice, Alain Delon a jucat în peste 80 de filme, sub îndrumarea unora ca Michelangelo Antonioni, Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville şi Jean-Luc Godard, şi alături de actori precum Romy Schneider, Jean Gabin, Yves Montand şi Lino Ventura.
Rar văzut în filme de la sfârşitul anilor ’90, Alain Delon a ţinut prima pagină a ziarelor în vara anului 2023, când cei trei copii ai săi au depus o plângere împotriva doamnei sale de onoare, Hiromi Rollin, descrisă uneori drept însoţitoarea sa, pentru suspiciune de abuz. Cei trei copii ai săi au dus apoi un război fratricid prin intermediul presei şi al instanţelor, certându-se cu privire la starea de sănătate a starului, care suferea de limfom şi a avut un accident vascular cerebral în 2019.
În mai 2019, a revenit să guste din luminile covorului roşu de la Cannes pentru a primi un Palme d’Or onorific, printre lacrimi şi un discurs cu accente testamentare: „Este un fel de omagiu postum, dar în timpul vieţii mele”, a reacţionat actorul din ”Plein soleil” (1960), filmul care i-a adus consacrarea internaţională, ”Rocco et ses frères” (1960) şi ”Le Guépard” (1963), sau ”La piscine” (1969).
”Alain Fabien, Anouchka, Anthony şi (câinele său) Loubo sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor.
Acesta s-a stins din viaţă în linişte în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicat.
”Actorul din ‘Plein soleil’ şi din ‘Samourai’ merge să se întâlnească cu (Fecioara) Maria printre stelele care îi erau atât de dragi inimii sale. Familia vă roagă să-i respectaţi intimitatea în acest moment de doliu extrem de dureros”, au mai precizat cei trei copii.
Actorul a decedat „la primele ore ale nopţii”, au precizat aceştia.
Deşi a avut foarte puţine roluri în cinema după sfârşitul anilor 1990, Alain Delon a ţinut primele pagini ale ziarelor în vara anului 2023 când cei trei copii ai săi au depus plângere împotriva lui Hiromi Rollin, prezentată câteodată drept partenera actorului, pe care au acuzat-o că profită de starea de vulnerabilitate a tatălui lor.
Cei trei copii ai actorului au fost implicaţi într-un război mediatic şi juridic pe tema stării de sănătate a vedetei, care a fost diagnosticată cu limfom şi suferise un AVC în 2019.
În 2019, Alain Delon a revenit pe covorul roşu de la Cannes unde a primit un Palme d’or onorific. ”Este puţin un omagiu postum, dar primit în timpul vieţii”, a spus atunci actorul, protagonistul peliculelor ”Plein soleil” (1960) – film care i-a adus consacrarea internaţională -, ”Rocco et ses freres” (1960), ”Le Guépard” (1963), ”La piscine” (1969).
Alain Delon: gloria și frământările. Discursul-testament pe care l-a ținut în 2019: ”Programat pentru succes, dar nu pentru fericire”.
”Am de gând se plec, dar nu voi pleca fără să vă mulțumesc”. A fost ultimul moment de apreciere a contribuției remarcabile a lui Alain Delon la cinematografia franceză. Acest lucru s-a întâmplat în mai 2019, la Cannes, când a primit trofeul Palme d’honneur din partea fiicei sale, Anouchka. În semn de omagiu pentru toată cariera sa. Iar modestul Delon nu și-a putut stăpâni lacrimile în timp ce rostea un discurs cu un ton testamentar, vorbind despre „un omagiu postum, dar care se petrece în timpul vieții sale”. „Dacă sunt o vedetă, și de aceea vreau să vă mulțumesc, o datorez publicului și nimănui altcuiva”, a spus el atunci.
La câteva zile după încheierea festivalului, el s-a adresat din nou fanilor săi pentru a le mulțumi.
”În timp ce călătoria mea se apropie de sfârșit, vreau să spun asta: Am cunoscut atât de multe pasiuni, atât de multe iubiri, atât de multe succese și eșecuri, atât de multe controverse, atât de multe jigniri, atât de multe afaceri tulburi, atât de multe amintiri, atât de multe întâlniri ratate, atât de multe întâlniri improvizate, atât de multe suișuri și coborâșuri; încât atunci când onorurile nu vor mai fi decât amintiri deșarte și îndepărtate, va exista un singur lucru care va străluci prin constanța și longevitatea sa: voi, doar voi”, a spus atunci Alain Delon, potrivit tf1info.fr.
Actorul a avut o copilărie dificilă și o educație haotică
Trebuie spus că starul a avut o carieră prolifică, cu aproximativ 90 de filme, dintre care câteva clasice, sub conducerea unor regizori prestigioși (Melville, Visconti, Antonioni, Losey, Godard, Malle…).
Cariera sa a luat avânt în 1960. La vârsta de 25 de ani, Alain Delon a dat buzna pe ecran în ”Plein Soleil”, al lui René Clément.
”Acest film a fost foarte important pentru cariera mea, a fost începutul carierei mele și, dacă îmi iertați modestia, este și motivul pentru care sunt un zeu în viață în Japonia, unde a fost un triumf de îndată ce a apărut”, a declarat el în mai 2013 la emisiunea 20H de pe TF1.
Alain Delon: ”Am fost programat pentru succes, nu pentru fericire”
”Am fost programat pentru succes, nu pentru fericire. Ele nu merg împreună”, a explicat el odată, ca și cum ar fi vrut să exorcizeze o copilărie dificilă.
Născut în 1935, Alain Delon a urmat o școală haotică care l-a determinat să devină măcelar, înainte de a se înrola în Marină la vârsta de 17 ani.
După ce a fost demobilizat, a frecventat Saint-Germain-des-Prés, unde ”fața de înger” și ochii albaștri nu au trecut neobservați, atrăgând inexorabil lumina reflectoarelor. Calea lui avea să fie cinematograful. A jucat în aproape 90 de filme.
Avea 20 de ani când s-a întors la Paris, iar frumuseţea sa insolentă i-a deschis porţile cinematografiei. Debutează în 1957 în filmul lui Yves Allégret „Quand la femme s’en mêle”. Un an mai târziu, o întâlneşte pe Romy Schneider, deja o vedetă datorită filmului „Sissi”. A urmat o relaţie pasională, furtunoasă şi foarte mediatizată de cinci ani şi o legătură indestructibilă între aceşti doi actori cu puţin talent pentru fericire.
Prea puţine premii pentru cariera impresionantă
Alain Delon a adunat roluri, dar nu şi trofee. Lista sa impresionantă de distincţii include „doar” un César, pentru cel mai bun actor în 1985 pentru „Notre histoire” de Bertrand Blier, Ursul de onoare la Festivalul de Film de la Berlin în 1995 şi premiul Festivalului Internaţional de Film de la Locarno în 2012. Până când, în mai 2019, Delon a fost încoronat cu Palme d’or d’honneur la Cannes : un premiu tardiv, dar suprem, pe care starul l-a primit în lacrimi din mâinile fiicei sale Anouchka, profitând de acest ultim omagiu pentru a-şi lua rămas bun de la publicul său.
Mult mai mult decât un actor, Alain Delon a fost un mit, un idol, un erou francez al cărui chip şi nume au făcut înconjurul lumii. O „frumuseţe diabolică” care, la vârsta de 74 de ani, a devenit imaginea unei mărci de parfumuri datorită unor fotografii realizate în anii 1960. Este ca şi cum, de atunci, niciun alt chip nu a egalat această perfecţiune, această graţie felină şi misterioasă. În străinătate, rămâne fără îndoială una dintre cele mai cunoscute vedete franceze, devenind idol în China şi Japonia încă din 1967 cu „Le Samouraï” al lui Jean-Pierre Melville.
Relaţii tumultoase care au umplut primele pagini
Viaţa sa sentimentală a alimentat, de asemenea, legenda Delon. Iubirile sale, în primul rând, au stârnit fantezia presei, de la dragostea la prima vedere cu Romy Schneider, în 1958, până la complicitatea tandră cu Mireille Darc, amantă devenită ”cealaltă jumătate”. Să nu mai vorbim de pasiunile sale cu Nathalie, Anne Parillaud, Rosalie van Breemen şi chiar Dalida – cu care a dezvăluit cu întârziere că a avut o idilă. Apoi, prieteniile sale cu huligani (Milosevic, Markovici, Marcantoni, Hornec…), care au estompat graniţele dintre viaţa şi rolurile celui care a făcut filme cu gangsteri unul după altul.
Delon a declarat că „motivaţia de a fi ceea ce a fost” i-a venit de la femei: Romy Schneider; Nathalie Delon, cu care s-a căsătorit în 1964 – singura sa căsătorie – şi mama fiului său Anthony; Mireille Darc, partenera sa timp de 15 ani; şi olandeza Rosalie Van Breemen, cu care i-a avut pe Anouchka şi Alain-Fabien. Iubitor de artă şi colecţionar (de tablouri, vinuri, arme etc.), a fost, de asemenea, un mare admirator al generalului de Gaulle şi a cumpărat la licitaţie manuscrisul original al Apelului din 18 iunie, ca dar pentru ţara sa.
Scandalul averii actorului
În sfârşit, reputaţia sa de actor coleric şi temperamental, certurile mediatizate cu fiii săi Anthony şi Alain-Fabien şi declaraţiile sale furtunoase au făcut din Alain Delon un personaj fascinant, deopotrivă adorat şi detestat.
Trebuie spus că bărbatul a avut întotdeauna talentul de a stârni controverse: declaraţii directe despre femei sau despre lumea de azi, simpatii deschise pentru aripa dreaptă a dreptei (în contradicţie cu lumea cinematografică) şi acest obicei bizar de a vorbi despre sine la persoana a treia. Ca să nu mai vorbim de legăturile sale periculoase, la un moment dat, cu o serie de gangsteri. „Am avut multe relaţii cu crima organizată, am atins-o chiar cu degetul”, mărturisea el în 2021.
De mai mulţi ani, actorul se retrăsese de pe platourile de filmare. Spunea că nu mai cunoaşte şi nu-i mai place cinematografia de astăzi şi că nu găseşte niciun succesor pentru Deray, Verneuil, Melville sau Visconti.
În apartamentul său din Paris şi în proprietatea sa din regiunea Loiret, Delon a trăit înconjurat de fotografii ale filmelor sale, ale iubitelor sale şi ale tinereţii sale. Astăzi, el ne lasă cu sute de instantanee glorioase. Şi cu nostalgia ca moştenir, scrie Le Parisien. ”Un erou trebuie să ştie întotdeauna cum să moară”, a declarat actorul pentru Le Monde în 2018. ”Mi-ar plăcea să mor pentru că este un punct final”.
