Gânduri tardive la rece, după 6 luni de insomnii, după jumătate de an de campanie de dezinformare, descreierare, manipulare, dezbinare și ură. Vrem să știm! De ce?
Dacă tot n-am dormit de 6 luni, mai pot face încă un efort. M-am obișnuit așa, sunt mai prolific noaptea, atunci când România tace și dacă tot tace și pot să îmi ascult gândurile, unul dintre ele nu-mi dă deloc pace. De fapt, nu-mi dă pace de ieri, dar era vâltoarea prea mare, chiar și așa, mă tot întrebam…”de ce, de ce”, de ce s-a comportat Simion în halul ăla masochist sinucigaș în campania din turul 2?
Îl știm de impulsiv, grobian și ghiolban, dar parcă ceva nu se leagă, parcă tot ce făcea era la rupere, la ”mi se rupe”, la ”sunt deja președinte, nu-mi pasă”, ceva ce cu siguranță stafful de campanie ar fi corectat. Parcă prea era de capul lui, pe persoană fizică, parcă prea părea că juca un rol, un rol care i se potrivea, dar parcă tot un rol.
1. Ori nu și-a dorit să câștige și a mers la rupere, s-a sabotat singur, puțin probabil, sau…2. Era doar un iepure, nu era victoria lui, nu trebuia el să câștige și chiar a jucat un rol. Good cop, Bad cop. Morcovul sau bățul. Europa sau Rusia. Libertatea sau dictatura. De ce a fugit? Trebuia să vedem altceva, pe altcineva? I se urcase victoria la cap în halul ăla, atât de mult încât să nu mai poată fi controlat de nimeni? Probabil i se umflase capul, puțin probabil să nu poată fi controlat, temperat, moderat, conștientizat, din câte am înțeles, a avut o echipă de campanie de top. Și atunci? Ce ne scapă aici, ce lipsește?
Prea se leagă toate, prea parcă cineva a despărțit apele cu un toiag de abia de acum aproape vizibil, Simion care nu vrea să candideze, răzgândit în ultimul moment, Nicușor care nu vrea să candideze căci nu se simte încă pregătit, răzgândit în ultimul moment, Crin chemat la datorie, chipurile să salveze țara, candidat de sacrificiu, Ponta care își face și el imediat apariția, iepure, să nu ajungă cumva Antonescu în turul 2 și din nou, vrem nu vrem, ne reîntoarcem la capturile scurse de Lasconi în ultima zi de campania a turului 1 și etichetate imediat, ca ”deep fake”.
Trădarea USR, întoarcerea armelor, susținerea pentru Nicușor din ce în ce mai mare, trădarea partidelor ce îl susțineau pe Crin, diferența de doar 86.000 de voturi între Dan și Antonescu și mai apoi, ”sceneta”, din campania pentru turul 2. De obicei, nu prea sufăr de scenarită, dar cam ăsta e time lineul și ni-l putem aduce aminte, căci evenimentele ne sunt încă toate proaspete în minte.
Scriam ieri noapte, la cald…parcă acum are mai mult sens!
De ce să te izolezi cu presa străină în Palatul Parlamentului și să lași presa din România pe din afară, când tu ți-ai pus singur insigna cu ”candidatul poporului” în piept? De ce să nu aștepți numărătoarea votului și să te autproclami ”Noul președinte al României” și să amăgești poporul că le redai puterea și lui Călin Georgescu, ”demnitățile”? De ce să ieși cu un discurs dinainte scris și citit de pe prompter, cu un sondaj 50-50 mincinos inventat de ”televiziunea poporului”?
De ce să strigi ca din gură de șarpe, aproape isteric ”fraudă fraudă”, doar ca să îți bagi coada între picioare și să îți anunți înfrângerea? De ce să te decredibilizezi chiar și mai mult? De ce să te supui ridicolului și penibilului? De ce ai făcut tot ce ai făcut în campanie? De ce ai mințit? De ce ai fugit? De ce ne-ai amenințat? De ce ne-ai denigrat? De ce tot circul ăsta oribil? De ce? De ce?
Nu prea ne mai ajută cu nimic, dar chiar dacă e tardiv, parcă aș vrea să avem măcar niște semne de întrebare, căci răspunsuri nu vom avea prea curând. Parcă nu-mi place ideea că vor jubila că ne-au postit, fără ca măcar să ne dăm seama.
Scriam tot ieri, tot la cald după numărarea parțială a votului, acum mi se pare puțin scos din contextul gândurilor ce nu îmi dau pace:
Calvarul a luat sfârșit! Rațiunea a învins fanatismul, unitatea a învins ura, adecvarea a învins golăneala, decența a învins grobianismul, bunul simț a învins mârlănia, realitatea a învins populismul, libertatea a învins izolaționismul, democrația a învins dictatura, prezența a învins absența, credința a învins impostura, adevărul a biruit minciuna, rațiunea a învins descreierarea, România a învins Rusia. Nu există români învingători și români învinși, cu toții am câștigat și ăsta ar trebui să fie un moment de reconstrucție, de reconciliere și unitate!
Nu, victoria asta nu e despre Nicușor Dan, ci despre noi toți ăștia, care nu am vrut să ajungem în gulagul rusesc, despre noi toți ăștia, care nu am vrut să se ocupe Simion de noi în cel mai legionar mod cu putință, despre noi toți ăștia care am vrut să rămânem liberi, în țara noastră dragă, fără să fim nevoiți să luăm calea pribegiei. Indiferent cum se va dovedi mandatul lui Nicușor Dan, să nu uităm asta!
Victoria, e despre noi toți! Personal, din punct de vedere electoral, întotdeauna am votat cu partea pierzătoare, votul meu de astăzi a fost unul 150% negativ, altul a fost cel ce mi l-am dorit președinte, pe care să îl respect și să mă reprezinte, cam ca o floare, dar chiar și așa, se simte ca o victorie, am obținut ce ne-am propus, ce ne-am dorit. Uniunea Europeană, libertate, civilizație, autostrăzi, deschidere, speranță, bunăstare, firesc. Nu mă entuziasmez, cu un premier ca Bolojan și cu un executiv pe măsură, cel puțin nu vom pierde ce deja am câștigat cu greu și sacrificii! Vin vremuri complicate! Noi, rămânem aici!
